Vreti să fiti tinere cât mai mult timp?

# Beţi multă apă, peste 2 litri pe zi, pentru a menţine pielea hidratată. 
# Folosiţi creme de protecţie solară, cu SPF de 25 sau mai mare, ochelari de soare cu protecție UVA. 
# Mănâncă cât de des fructe şi legume proaspete, alimente bogate in antioxidanți - legume verzi, inclusiv spanac, ardei, prune, stafide, afine, mure, ceai verde, varză. 

 # Fă exerciţii fizice, zilnic. Ajută inima, tonifică mușchii şi se irigă mai bine pielea și țesuturile.
# Ceaiul verde,  aplicat extern, întinereşte pielea şi  previne îmbătrânirea. 
# Soia este un hidratant eficient;  proteinele din soia ajuta în probleme de pigmentare, cum ar fi pete sau decolorări. 
# Dacă doriţi să utilizaţi o crema antirid, alegeți produsele care conţin Alpha -idroxi Acizi (AHA), vitamina E, A sau o cremă cu ingrediente din plante precum Aloe vera, struguri, lamâie, santal etc. 
Alfa hidroxi acid accelerează procesul de exfoliere, desfundă porii,  îmbunătăţește  textura pielii şi atenuează ridurile. Chiar și petele -  şi pete solare - se estompează rapid şi pielea capătă strălucire. 
Există anumite vitamine care ajută fibrele de colagen, ajuta la reducerea ridurilor fine. Vitamina A sau retinolul este un bun exfoliator şi stabilizator de colagen,  grăbește diviziunea celulelor și îndepartează celulele moarte foarte eficient. Vitamina C în formă de L-acid ascorbic este un antioxidant care reduce ridurile şi stabilizează, de asemenea, colagenul. Vitamina E îmbunătăţeşte hidratarea.

Ceahlăul - muntele sfânt al dacilor

Isihasm" acum 10 000 de ani?
În același context, considerăm că locuitorii swiderieni (cu 12.000- 10.000 de ani în urmă), creatorii uneltelor de piatră și a colierului de hematită din siturile arheologice situate pe platoul muntelui (vezi M. Petrescu-Dâmbovița et al.1995), par să fi fost, după opinia noastră, cei mai vechi sacerdoți ai cultului Soarelui cunoscuți până în prezent.
Aceasta este, presupunem noi, singura explicație plauzibilă pentru locuiri plasate atât de sus (1300 m - La Scaune și 1800 m, la Dochia) pentru acele îndepărtate vremuri, când, după cum ne spun istoricii, nici nu putea fi vorba de păstorit, iar vânătoarea se f\cea cu mult mai mare ușurință în pădurile de la poalele muntelui.

Kogaiononul este vizibil de la mari depărtări
Un alt argument îl poate constitui faptul că grecii lui Strabon călătoreau frecvent spre țărmurile Pontului Euxin, unde aveau cetăți proprii, astfel încât puteau foarte bine să afle cu ușurință de existența unui munte renumit în partea răsăriteană a țării daco-geților.
Mai mult, conform celor afirmate de Dimitrie Cantemir, uneori, din Cetatea Albă se putea vedea Ceahlăul, fenomen ce nu putea să scape grecilor, locuitori antici ai cetății.
Când facem această afirmație ne bazăm și pe faptul că, în anumite condiții meteorologice, iarna, după încetarea unei puternice ninsori, din blocul Institutului Geologic al României, situat `n nord-vestul Bucureștilor, uneori poate fi văzută o imagine fascinantă a Masivului Bucegi, care, deși situat la peste 150 Km depărtare, apare cu detalii incredibile, până la nivel de pâlcuri de pădure și poieni mari. Atunci, datorită purității aerului și existenței mai multor p\turi de aer cu densități și umidități diferite, se produc reflexii, refracții, măriri și apropieri de imagini, toate împreună generând un fenomen optic de mare raritate.

Petrodava, avanpost al Kogaiononului
Într-o discuție purtată cu conf. dr. Gh. Iscru, acesta ne-a pus întrebarea firească dacă există serioase urme de locuire dacică în apropierea muntelui Ceahlău.
Doamnei, la sud de Piatra Neamț. Această cetate avea și un templu, dar și o astfel de poziție încât vârful Ceahlăului se vedea spre VNV și este situat la 31 Km în linie dreaptă.
La rîndul ei vizibilă de la mari depărtări, cetatea de la Bâtca Doamnei a putut fi folosită ca releu într-un sistem de semnalizare cu fum, dar rolul ei principal era să închidă accesul, pe valea Bistriței, spre Muntele Sacru.

Kogaiononul este sinonim cu Ceahlăul
În concluzie, Ceahlăul a atras atenția oamenilor, din cele mai vechi timpuri, prin aspectul său inconfundabil de zigurat gigantic, încununat de vârful piramidal Toaca, alături de care străjuiește stânca Panaghiei, dar și prin contrastul frapant de altitudine față de munții ce îl înconjoară, fapt ce îl face vizibil de la mari și foarte mari depărtări.
Cu toate acestea, Ceahlăul este absolut unic prin fenomenele optice ce se petrec pe vârful său, la răsăritul Soarelui, în prima decadă a lunii august, când se formează imaginea holografică a Căii Cerului ce precede Umbra Piramidă.
Considerăm ca aceste fenomene au fost remarcate încă de la sfârșitul paleoliticului, când pe platoul muntelui existau locuiri swideriene, cu 12.000 -10.000 de ani în urmă. Ulterior, probabil în eneolitic, muntele a fost sacralizat, simbolul piramidei pătrate de la vârf apărând pe ceramica cucuteniană de la Târpești, din apropiere.
Probabil, tot de atunci datează și Sărbătoarea Muntelui, apariția ei fiind legată direct de fenomenele optice amintite.
Așadar, muntele sfânt al dacilor, Kogaiononul este apropiat sonor de denumirea vârfului central al muntelui, Bâtca Ghedeonului, din a cărui parte estică izvorăște pârâul cu același nume - Ghedeonul, pe care este posibil să îl fi avut în vechime și Bistrița, afluent drept al Siretului (Hierasos-ul, adică “Sfântul” anticilor, al cărui nume îl justifică în acest mod). Pe baza interpretării legendei biblice a lui Ghedeon, considerăm că sub acest nume a fost disimulat vechiul nume al muntelui sfânt.
Toponimele Ceahlăului, o interesantă și incitantă îmbinare între dacic și creștin, pledează în același sens.
Ioanichie Bălan arată că, după Muntele Athos, Ceahlăul este al al doilea munte sfânt al creștinătății ortodoxe, fapt dovedit de susținuta activitate monahală desfașurată pe acest munte.
Antichitatea a consemnat existența cetății dacice Petrodava, ale cărei urme au fost găsite pe Bâtca

Suedia

Suedia m-a impresionat plăcut din prima clipă când am ajuns acolo. Este altceva... Am stat două luni, timp în care am căutat să înțeleg prin ce diferă de realitatea cu care eram obișnuit în țară.
Suedia este o țară foarte mare, dublă, ca suprafață, comparativ cu România, dar cu o populație de doar 9 milioane de locuitori.
 Nivelul de trai este foarte ridicat. Chiar dacă suedezii sunt recunoscuți pentru priceperea lor în tehnologie, natura este pentru ei bunul cel mai de preț. 
Orașul Malmo, poarta de intrare în regat, este o grădină. Florile zâmbesc la ferestrele caselor, parcurile și spațiile verzi sunt îngrijite mai bine decât oriunde în lume. E un adevărat cult pentru natură și tot ce înseamnă viață, în general.
Guvernul se preocupă, cu adevărat, de păstrarea armoniei dintre om și natură. A fost o surpriză să văd pe stradă iepuri, gâște sălbatice, arici... Chiar doi păuni pășeau, agale, pe trotuar, undeva, prin centrul orașului. 
Prietenia om-natură nu e un fapt izolat. Este o imagine comună să vezi mici iazuri încărcate cu nuferi, iar dacă privești mai atent poți zări pești imenși care vin, curioși, dacă atingi apa cu degetul.
Tot ce e făcut de mâna omului e trainic, gândit și executat cu grijă. Clădirile sunt, în mare parte, vechi. Aici nu există cutremure de pământ. Granitul, ca material de construcție predominant, dă impresia de eleganță și rafinament.
Suedia a mai avut norocul sau înțelepciunea de a fi neutră în războaiele mondiale. Oamenii nu au trebuit să-și refacă țara după distrugeri sau bombardamente, ca în alte părți. Poate, din acest motiv, s-a ajuns la o anumită maturitate socială și bunăstare materială.
Liniștea și armonia reprezintă senzația predominantă... Oamenii vorbesc pe stradă încet; mai toți fac sport. Peste tot vezi alergând fel de fel de oameni, de vârste diferite. Se circulă mult și cu bicicleta.
După câteva săptămâni de stat acolo, liniștea începe să devină prea apăsătoare și atunci vezi totul mai în profunzime, înțelegi mai bine obiceiurile lor. Observi că toleranța e la ea acasă. Amestecul raselor este ceva normal, dar la o privire mai atentă remarci că sunt cartiere întregi numai de arabi, spre exemplu. Mi-am pus fireasca `ntrebare dacă străinii se exclud din comunitate, cum se `ntâmplă cu țiganii de la noi, sau dacă lor le place să trăiască izolati, după tradițiile proprii. Răspunsul nu e foarte important, mentalitatea suedeză permite convietuirea, fără probleme, cu străinii. Totusi, pentru acestia e dificil
să ajungă să aibă aceleași drepturi cu băstinasii, urmașii vikingilor, blonzi și cu ochii albaștri. 
Mai mult, in ultima vreme, suedezii preferă să se retragă spre periferii, lăsând orașele la dispozi]ta emigranților.
Malmö se remarcă, intre orașele lumii, și printr- o construcție fascinantă - HSB Turning Torso, care aminteste cumva de faimosul “Turn al Infinitului” din Dubai. Iată cateva date interesante despre HSB Turning Torso:
- este situat in zona orasului numită Western Harbour, o zonă de litoral;
- celelalte clădiri din împrejurimi sunt, în general, joase, dar atracția nu constă doar în inăltimea cladirii, ci in arhitectura sa originală;
- a fost proiectat de către un arhitect spaniol (castelele din Spania nu sunt doar o vorbă goală, ca să nu mai vorbim de opera lui Gaudi), care este un artist complet, sculptor și pictor, pe nume Santiago Calatrava;
- construc]ta a început în iunie 2001 și s-a finalizat în 2005, datorită numeroaselor dificultăți apărute pe parcurs;
- modelul se bazează pe o sculptură de-a lui Calatrava, numită turning torso; clădirea este înconjurată de o piscină și de sculpturi;
- Johnny Örbäck, de la HSB, văzând respectiva sculptură, în anul 1999, într-o broșură, a avut ideea să o transpună în realitate (HSB este un concern de construcții înființat în 1923);
- clădirea nu este dreaptă, ea se răsucește pe măsură ce se înalță; la un moment dat, ajunge să fie răsucită la 90 de grade;
- fiecare etaj constă într-o secțiune rectangulară ce înconjoară nucleul central, de-a lungul unei secțiuni triunghiulare, care este parțial susținută de o estradă exterioară din oțel;
- in clădire se află birouri, apartamente de lux, săli;
- la etajul 43 se află sauna, săli de gimnastică și săli de oaspeti;
- aici sunt apartamentele situate la cea mai mare inaltime, din Europa;
- costul constructiei a fost de aproximativ 175 milioane euro;
- clădiri similare se mai află în Dubai (Infinity Tower, de 330 m, încă în construcție, până în 2009), Chicago (Fordham Spire, de 610 m, urmând să mai fie completată) și în Valencia (Torres de Calatrava - turnuri de 81, 78 [i 58 de etaje); Clădirile din Chicago și Valencia sunt proiectate tot de către Calatrava.
Ordinea și disciplina sunt păstrate de o poliție corectă și extrem de eficientă. Amenzile sunt foarte mari; o depășire de viteză, cu 10 km/h, este sancționată cu 2 600 de coroane (250 euro).
Munca reprezintă rațiunea lor de a fi. Toate cele frumoase și plăcute sunt făcute și întreținute cu efort și dăruire.
Paradoxal e că Suedia detine recordul în ce privs[te numărul mare al zilelor de concediu. Asta ar avea o explicatie in eficienta muncii și ordinea socială.
Mă așteptam să văd și în viața personală aceeași armonie, dar nu a fost asa. Excesele personale de tot felul sunt artificial tinute sub control și, deseori, răbufnesc. La sfârșit de săptămână se fac beții incredibile, la restaurante, în general, pentru ca, luni dimineața, petrecăreții să-și ia concediu medical sau, dacă pot, să se ducă la muncă.
Am participat, în luna august, la sărbătoarea “Zilele orașului”. S-a cântat, s-a dansat, s-a mâncat, dar cel mai mult s-a băut.
Piața Carl Gustav era, spre dimineață, înnecată în gunoaie. Curățenia a început imediat și, în scurt timp, oamenii și mașinile au redat orașului aspectul curat și plăcut. Totul a reintrat în ritmul lent, constant, obișnuit...
Vazând acest mod de a fi, am căutat să înțeleg în ce cred acești oameni, ce-i motivează.
Suedia este o țară protestantă (90%). Cel mai simplu a fost să întreb un localnic cu care mă împrietenisem. Răspunsul său m-a derutat... 
Ei cred în flori, pomi, natură, viață în general. Biserica este considerată o instituție depășită.
Imaginea asupra acestei țări s-a mai limpezit când am început să cunosc mai bine oamenii. Ei adoră natura, dar neglijează sufletul. Aspectele spirituale ale ființei sunt complet ignorate. Este un popor naiv și îmbătrânit, obișnuit cu traiul bun. Au ales bunăstarea materială, munca eficientă și nu a mai rămas nimic pentru adevărurile sufletului, pentru înțelegerea profundă a darului vieții.
Aș putea spune că este atât de bine în această țară, încât te cuprinde un fel de lene intelectuală
Într-o duminică când nu prea aveam ce face, m-am dus să vizitez cimitirul orașului. Alt loc cu mai multe flori viu colorate și spații mai îngrijite cu greu poți găsi. M-am așezat pe o bancă, am scos din rucsac o carte și am început să citesc. 
Pe alee se plimbau tineri și vârstnici, pe jos sau cu bicicleta; majoritatea aveau căști la urechi și ascultau, concetrați, muzică sau cărți electronice. Pentru că mulți făceau jogging sau alergau, mi-am lăsat bagajul pe bancă și am început să alerg, și eu, printre morminte, așa cum eram, încălțat cu pantofii de oraș. 

Evitati grasimile hidrogenate

* Am citit in mai multe reviste de specialitate ca grasimile hidrogenate (margarina) sunt daunatoare sanatatii. Ce anume trebuie sa evitam?
Informatiile pe care le-ati primit sunt absolut corecte. Uleiurile hidrogenate sunt foarte nesanatoase. Chiar daca nu cumparam margarina ca atare, aceste grasimi se gasesc in multe produse, cum sunt biscuitii, fursecuri, tot felul de dulciuri, ciocolata, creme de branza, branza topita, creme gen nutela etc. Daca pe etichetele produselor pe care le cumparati este indicata cantitatea de “Trans Fatty Acids”, inseamna ca au grasimi hidrogenate, astfel ca veti sti ce anume sa evitati.

Despre bioenergie și kinetoterapie, cu Liviu Gașpar și Ilie Onu

Cei doi maestri (și redactori ai revistei VIATA), într-un dialog cu Traian Socea (redactor coordonator al revistei VIATA), la televiziunea locala din Piatra Neamt - TVM: