Viata pamânteasca îi este data omului sa-si pregateasca vesnicia. (...) Viata de aici este doar o scoala în pregatirea noastra pentru viata vesnica. (Nicodim, Patriarhul României)
Aici veti găsi o mare parte din materialele apărute în revista Viata. Veţi găsi în cadrul unei pagini toate materialele apărute în legatură cu tema respectivă și informarea va fi mai simplă; sperăm să vă fim de folos, cu adevărat.

Faceți căutări pe acest blog

9 ianuarie 2009

Efecte de rezonanta ale limbajului magic

Semne ale terapiei magice: SUNETUL SI LUMINA

Faptul ca - potrivit antropologiei secolului XX - exista o anumita “unitate istorica a spiritului uman” (Eliade), poate fi dovedit si prin universalitatea conduitei magice, pentru care cuvantul-deopotriva purtator de lumina (continut informational) side sunet (substrat de energi tic) -reprezinta o relevanta masura. Necesitatea de a lua in stapanire lucrurile lumii cosmice, printr-o co toire complexa cu acestea, a fost resimtitat de om inca de la inceputul existentei sale, ia rnu doar intr-o epoct tarzie. Caci, asa cum afirma Paul Radin: ”Magia este tot atat de veche ca si omul”. Din aceasta atitudine implicativa a gandirii magice s-a degajat ulterior atitudinea explicativa a gandirii mitice, ale carei arhetipuri le pastreaza inca orice cultura populara, cea romaneasca inclusiv.

  Recunoasterea universalitatii magiei - obligand la ascultare fenomene si forte obicetive ale naturii cosmice sau/si umane - ca practica umana anterioara religiei (solicitand prin ofrande si rugaciuni favoarea acestor forte) a generat confruntarea a doua puncte de vedere, vizand: 
-tema neputintei, a incapacitatii, inconstientei omului arhaic in raport cu existenta, pe de o parte;
- tema putintei (puteri magice a) omului arhaic de a-si utiliza resursele psiho-mentale naturale in controlul existentei obiective, a propriei sale stari, pe de alta parte. ~n realitate, pe linia adevarului mediator, trebuie luata in seama dialectica dintre neputinta si putinta omului, in primele sale confruntari cu natura. Altfel spus, geneza magiei trebuie cautata cu prioritate in cauza de ordin pragmatic, in nevoi existentiale fundamentale, care abia apoi le-au determinat pe cele de ordin psiho-logic (afectiv, intelectual, volitiv). Ca mod aparte de a concepe lumea, gandirea magica (totemico-tabuistica) a omului protoarhaic poate fi caracterizata sintetic prin :
-compunerea lumii (cosmosului) din “fiinte” mai degraba decat din “obiecte”;
- indiferent daca sunt de tip uman sau nu, intre aceste obiecte se instituie relatii de factura celor interumane (relatii de rezonanta);
- devenirea lumii are ca substrat forta cosmica unica (mana), in mutiplele sale ipostaze:
- unele “fiinte” detin mai multa putere (mana ) decat altele:
- puterea se poate obtine prin cedare sau imprumut, in mod deliberat, dar si prin furt:
- orice noua repartitie a puterilor cosmice, pragmatic cunoscute, presupune un ritual, o pratica magica adevarata.

In functie de mijloacele desfasurate pentru obtinerea efectelor de putere, pot fi deosebite:

* practici magice non-verbale, anagajand magia dansului, magia cu muzica inghetata, “magia desenului sau a modelului”
* practici magice verbale, utilizand benefic sau malefic cuvantul - incantatie, blestem, binecuvantare.
* practici sincretice (nonverbal-verbale), care impletesc gestul si cuvantul.

Toate aceste practici se bazeaza pe puterea de rezonanta/interferenta a sistemelor fizice sau/si psiho-fizice, sonore sau luminoase, respectiv pe calitatea lor de a reflecta activ sau pasiv unele in altele (cu sau fara schimbarea starii sistemului reflector). Actul magic este prin excelenta unul in care sistemul receptor isi modifica starea, intr-un sens optimizator (cazul magie albe) sau dimpotriva, inhibitor (cazul magiei negre).      T. D. STANCIULESCU, “ Terapia prin lumina”

Niciun comentariu:

Vezi calendarul aztec pentru ziua in curs