Astmul este o boală pulmonară cronică caracterizată prin inflamația și spasmul căilor respiratorii. Acest lucru cauzează tuse, respiraţie şuierătoare şi sacadată. Astmul poate fi declanşat de diverși factori de mediu: infecții, alergii, efort, schimbări de temperatură sau unii iritanți ale căilor respiratorii.
Cauzele astmului pot fi factorii de mediu, chimici sau infecţioși, dar poate fi și parţial moştenit.
Majoritatea copiilor cu astm au alergii la mucegai, polen, praf, acarieni, animale cu blană, la pene, rozătoare şi gândaci. Chiar si expunerea la alergeni de calitate inferioară (alergeni care nu produc reacţii alergice semnificative și provoacă reacții minore) poate creşte severitatea astmului. În plus, alergiile pot juca un rol în cazurile de astm nediagnosticate.
Nu toţi copiii cu astm au alergii, iar astmul poate fi cauzat de factori de mediu, cum ar fi produsele de curăţare şi mirosurile puternice, de infecţii respiratorii, răceli, iritanți inhalatori (fumatul pasiv), de
schimbările de temperatură şi de anumite condiţii meteorologice, cum ar fi aerul rece, de reacții fizice emoționale (plâns, râs sau strigăte).
Evitarea expunerii la factori declanşatori și luarea medicamentelor prescrise pot face ca o persoana cu astm să aibă o viaţă sănătoasă şi activă.
Este important să se ştie că oricine poate avea astm. Dar cel mai frecvent apare la:
copii în vârsta de cinci ani
copiii care au alergii
copiii cu un istoric familial de astm
copiii care au uzat de expunerea la fumul de tutun
Simptomele astmului
tuse (pentru unii copii tusea este singurul simptom)
dificultăţi de respiraţie
senzaţie de constricţie în piept
respiraţie şuierătoare
Ar trebui luate măsuri pentru a trata aceste simptome, înainte să se agraveze.
Unele indicii timpurii ale unui astm în curs de dezvoltare sunt:
tuse sau respiraţie modificată
senzaţie de oboseală
dificultăţi de somn
mai puţină energie
mâncărimi în gât
Fiecare persoană poate avea simptome diferite, dar nu se ignora semnele de avertizare timpurie a astmului.
Diferite nivele de astm
Iată câțiva "paşi"ce indică niveluri diferite ale bolii:
Pasul 1 - astm uşor - simptomele apar mai puţin de două ori pe săptămână, fără probleme şi cu durată de până la câteva ore sau câteva zile; simptomele apar pe timp de noapte, mai puţin de două ori pe lună.
Pasul 2 - uşor, dar persistent - simptome de mai mult de două ori pe săptămână, dar nu mai mult de o oră pe zi; nivelurile de activitate pot fi afectate de pusee; simptomele apar pe timp de noapte, mai mult de două ori pe lună.
Etapa 3 - moderat, persistent - cu simptome în fiecare zi, utilizarea medicaţiei de salvare în fiecare zi; activitatea poate fi afectată de crize cam de două ori pe săptămână; simptomele apar pe timp de noapte mai mult decât o dată pe săptămână.
Pasul 4 - sever, persistent - cu simptome constante, cu o scădere a activităţii fizice şi pusee frecvente; simptomele apar frecvent pe timp de noapte.
Când este astmul o urgenţă?
Simptomele severe de astm necesită o atenţie imediată şi pot pune în pericol viaţa bolnavului. Trebuie să se caute tratament de urgenţă imediat.
Simptome severe înseamnă:
senzaţie de constricţie toracică şi/sau respiraţie şuierătoare, tuse severă, dificultăţi de respiraţie
dificultate în vorbire
respiraţie grea si rapidă
umeri aplecați
pieptul şi muşchii gâtului se trag, când copilul respiră
buzele sau unghiile sunt gri sau albăstrii
Ce se întamplă în timpul unui atac de astm ?
Când copiii cu astm au episoade acute, pasajele de aer din plămâni devin mai înguste şi este mai dificil pentru să respire. Aceste probleme sunt cauzate de o supra-sensibilitate a plămânilor şi a căilor respiratorii:
căi aeriene inflamate si umflate
întărirea muşchilor care înconjoară căile respiratorii
o creşterea a producţiei de mucus
respiraţie greoaie
Tusea poate să apară, precum şi o respiraţie şuierătoare sau un suierat, ceea ce este tipic pentru astm. Un suflu de aer care se deplasează prin intermediul căilor respiratorii reduse produce un sunet şuierător.
Fără tratament imediat, în timpul unui atac de astm, se poate instala insuficienţa respiratorie.
Cum este diagnosticat astmul?
Medicii combină istoricul medical, examenul fizic şi testele de laborator, care pot include spirometria - un spirometru evaluează funcţia pulmonară. Spirometria este unul dintre cel mai comun şi mai simplu test şi poaet fi necesară pentru :
a evalua cât de bine primesc plămânii aer
a monitoriza eficacitatea unui tratament
pentru a stabili cât de severă este o boală pulmonară
pentru a urmări o boală pulmonară
pentru a stabili dacă există boli pulmonare restrictive (scăderea fluxului de aer) sau obstructive (întreruperi ale fluxului de aer)
monitorizarea debitului (GFP) - MFP este un dispozitiv de măsurare cantitatea de aer pe care o persoană poate sufla din plămâni
teste alergologice
Ce poate declanşa astmul copilului meu?
fumul de ţigară
mucegai
rozătoare şi gândaci
raceala si gripa
praful si acarienii
mirosurile puternice
produsele de curăţare
polenul
animale cu blană sau pene
exercițiile fizice
aerul rece şi schimbările de vreme
Fiecare copil este diferit în modul în care răspunde la astm, pe parcursul vieţii. La unii copii, atunci când intră în adolescență, simptomele dispar. Pentru alţii, simptomele pot deveni mai severe, cu timpul. Aproximativ o treime din copiii cu astm bronşic îl pot învinge, iar aproximativ o treime vor avea mai puține episoade.
Exerciţiile fizice pot declanşa adesea un atac de astm, la majoritatea copiilor si adolescenților cu astm. Dar, cu o gestionare corespunzătoare, copiii cu astm pot participa pe deplin la cele mai multe sporturi. De fapt, exercițiile aerobice pot îmbunatăți funcția respiratorie. Se va face încălzirea, înainte si după exercitiile fizice, se va respira doar pe nas, pentru a se încălzi si umidifica aerul, înainte de intra în căile respiratorii.
Verificaţi dacă copilul dumneavoastră ia toate medicamente necesare, înainte de a face sport.
Copilul va purta un fular peste gură şi nas, pe vreme rece, astfel încât aerul să fie mai cald şi mai uşor de inspirat. Copilul să aibă întotdeauna o medicație de eliberare sau de rezervă, de folosit în cazul unui atac de astm. Întâlniţi-vă cu asistenta şcolii, cu profesorii şi alţi membri ai personalului şcolii pentru a le spune despre astmul copilului dumneavoastră. Asiguraţi-vă că asistenta are o copie a tratamentului copilului. Aceasta, pentru a se putea lua măsuri în cazul în care copilul ar avea un atac de astm, la școală.
Vorbeşte și cu profesorul de educaţie fizică. Asiguraţi-vă de calitatea aerului din interior, că alergenii și iritanții din şcoală sunt monitorizați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu