Viata pamânteasca îi este data omului sa-si pregateasca vesnicia. (...) Viata de aici este doar o scoala în pregatirea noastra pentru viata vesnica. (Nicodim, Patriarhul României)
Aici veti găsi o mare parte din materialele apărute în revista Viata. Veţi găsi în cadrul unei pagini toate materialele apărute în legatură cu tema respectivă și informarea va fi mai simplă; sperăm să vă fim de folos, cu adevărat.

Faceți căutări pe acest blog

22 ianuarie 2009

PUTEREA “CUVANTULUI - LUMINA"

Paradigma luminii metafizice
Citim din textele lui Bhatrhari:” Puterea cuvantului - care rezida in respiratie si cea care gaseste in intelect (minte - manas) capata o forma diferentiata pe masura manifestarii sale in aspectul articularii vocalelor.” Se apreciaza astfel ca “lumina este cea care face ca totul sa fie recunoscut (revelat)”, ca ea , “aceasta forma transformata in cuvant” este “Cunoasterea externa si interna a fiintelor existente.” Geneza cuvantului prin rezonanta acrediteaza adevarul motivului biblic al turnului Babel, respectiv a faptului sa intr-o prima faza a istoriei umane, limbile lumii au avut o radacina unica. Aceasta “Cufundare in vibratia originala a lui Sabda”, cum o numeste Patanjali, permite nu numai perceperea radacinii vorbirii omenesti, ci chiar vocea tuturor fiintelor care traiesc, constituind nucleul dur din care, ulterior, vor deriva radacini verbale comune, mult mai tarziu diferentiate. 
Acestui mod de nastere a cuvintelor - de factura preponderent vizuala - i se asociaza, complementar, desigur, si explicatiile verbale ale modelului sonor, explicatii pe care lingvistii le-au luat cu precadere in seama: mimetismul pasiv (onomatopeic interjectiv) sau mimetismul activ (fonetic). Relatia de compatiblitate dintre lumina (perceptie vizuala) si sunet (perceptie auditiva) rezulta, in primul rand, din calitatea lor de vibratii (unde), deci posibilitatea lor de a fi traduse una dintr-alta. De altfel, atare rezonante nu mai sunt straine tehnicii moderne (utilizarea oscilografului este un exemplu relevant), organismul uman fiind poate primul dintre ele. 
Forma exterioara manifestata prin sunet (cuvant) se constituie astfel ca o expresie a formei reale, insesizabile totdeauna, a obiectului/fenomenului reflectat. In acest sens, potrivit lui Augustin, “cuvintele au fiinta doar ca reflex al fiintei lucrurilor, ele detin o forta doar fiindca detin ceva din dimensiunea reala a lucrurilor. Sau, cum am spune astazi, au un continut imaterial inteligibil, si anume semnificatia.” (Munteanu). Conjunctia consideratiilor de mai sus constituie un puternic argument in favoarea ipotezei ca practici de genul “Sesam deschide-te!” nu sunt doar simple povesti, intrucat se origineaza in resurse ale cuvantului - lumina care si-a pierdut astazi relevanta. 

Paradigma luminii transfizice 

 Intreaga istorie a gandirii umane a angajat, intr-o forma sau alta, ideea unei cunoasteri de tip transcedental, a unei iluminari spontane, superioare, deschise catre ierarhiile multiple ale luminii, divine inclusiv. Simbolicul “ochi al inimii” ar fi organul iluminarii interioare, in masura sa surprinda prin iubire umana - stare prin care Fiul constituie un arhetip - Iubirea Primordiala, Lumina (Cuvantul) Divinitatii insasi. In calitate de “farama de Dumnezeire”, omul va reproduce structural atributele Adamului Ideal, care prefigureaza existenta. Adamul (prinicipiul) de dinaintea creatiei cosmice se identifica cu insusi Fiul, a carui intrupare va fi implinita, tot prin El, in ziua a sasea, ca Adam, incununarea creatiei: “El este chipul nevazutului Dumnezeu, Intai Nascut a toata zidirea, pentru ca intru El au fost zidite toate, cele din ceruri si de pe pamant, cele vazute si cele nevazute” (Kovalevschi). In aceasta calitate, se poate spune ca, avand o structura umana, inima Mantuitorului, “soare” si “scut” pentru cei alesi, transforma suvoiul de raze dumnezeiesti (Iubirea primordiala), converteste aceste raze cosmice in Iubire (fata de om) sub forma unor mangaieri ocrotitoare, asemanatoare celor paterne. Acreditand posibilitatea cunoasterii (iluminarii) prin stare afectiva (intuitiva) “neviciata” de complexele cunoasterii rationale - “Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor va fi imparatia cerurilor” sau “Fericiti cei cu inima curata, ca ei vor vedea pe Dumnezeu”, consemneaza textul biblic - se pune problema aplicarii mecanismelor ce permit acest proces. Teoria laserilor biologici si teoria fotonica a energiei-informatiei isi conjuga explicatiile pentru a argumenta stiintific mai vechi intuitii.  Pe fondul biocampului aferent corpului uman (adica a corpului eteric) - ca rezultat al activitatii psihice ii intelectuale a fiintei umane - se grefeaza un camp auric integrator (ovoidal). Acesta are doua componente fundamentale: psihocampul, echivalent al sufletului (corpul emotional), respectiv noesi-campul, echivalent al spiritului (corpul mental).
Doctrinele esoterice (orientale, mai ales) nuanteaza aceste niveluri, evidentiind prezenta altor componente derivate. Aceasta capcana de energie-informatie, avand un diametru de 3-4 m, este vizibila numai senzitivilor initiati. Textul biblic consemneaza metaforic puternica activare a acestui camp in contexul comunicarii pe munte a lui Isus cu Dumnezeu: ”fata lui a stralucit ca soarele, si hainele i s-au facut albe ca lumina.” (Matei; 17:12). Calitatea fiintei umane de a fi “imbracata cu lumina de sus“ (Luca; 24:49) este un reflex al “unitatii esentiale”, al sansei lasate omului de a-l cunoaste pe Dumnezeu. O atare sansa decurge din proprietatile structural-functionale ale campului psiho-mental, un rezultat al rafinarii pe substratul biologic al lumii organice. Caci biofotonii rezultati prin absorbtie-emisie stimulata isi modifica parametrii fizici (frecventa, lungime de unda), ajungand sa se manifeste ca lumina cosmica de inalta frecventa si energie radiata de organismul uman. Este verificat experimental faptul ca orice modificare a starii psihofizice genereaza modificarile aurei, care, asa cum este descrisa de vazatori, apare ca o scintilatie, combinand toate culorile spectrului. Starile afective benefice - cum ar fi iubirea ii derivatele sale, respect, intelegere, compasiune, mila, prietenie etc. - genereaza o rezonanta aurica deschisa catre cele mai rafinate/inalte orizonturi vibratile. Receptarea prin rezonanta a anumitor informatii (moduri de oscilatie a luminii divine) echivaleaza cu un proces de iluminare (revelatie). Frecventele aurice pe care aceasta comunicare este posibila sunt, probabil, cele determinate de campul de forta al inimii, respectiv al timusului (Anahata Chakra la hindusi, avand ca simbol hexagonul, reprezentat la vechii evrei de steaua lui David). Traducerea acestor frecvente-informatii presupune activarea aceluiasi mecanism pe care teoria fotonica a energiei-informatiei l-a evidentiat: transferul informatiei din campul psiho-afectiv pe substratul substantial al inimii sau al creierului.
Caci, asa cum noteaza T. de Chardin, “iubirea, sub toate nuantele sale, nu este nimic altceva decat urma marcata in inima elementului (omului, n.n.) prin convergenta posibila determinata de Univers asupra lui.” 
Transformarea informatiilor cosmice, transcedentale, in vibratii de stare, mai intai, reprezentari (holograme mentale), traductibile prin cuvant, mai apoi, echivaleaza cu cea mai inalta forma a intuitiei /iluminarii umane: receptarea adevarurilor lumii (ierarhiilor lumii) prin trairea lor experientiala de catre om. Astfel, omul devine parte organica a lumii insasi. Sau, in termenii lui Ruysbroeck, “Cand iubirea ne-a inaltat deasupra tuturor lucrurilor, primim, impacati, lumina incomprehensibila care ne invaluie ii ne patrunde. Ce este aceasta lumina daca nu contemplarea infinitului si o intuire a eternitatii?”
Faptul ca in lumea invizibila “toate sunetele au corespondent vibrant de culori” permite ca vibratia inteligentei divine nediferentiate sa transpara in forme coerente la nivelul conitiintei umane. 
In geneza cuvantului sunetul, gandirea si forma se identifica prin actul complex al trecerii de la lumina la iluminare. Procesul trecerii de la o realitate esentializata la cuvantul interior, mental, de tip vizual, mai intai, la cuvantul exterior, intrupat, de tip sonor, mai apoi, poate fi asociat cu:
 - procesul desfasurarii triadei divine: Tatal - Idee (esentializata), Duhul - Actiune, Fiul - Substrat.
- trecerea de la cunoasterea imediata a lumii (holistica; vaz, lumina interiorizata), la cunoasterea mediata (cuvant, auz, lumina exteriorizata).

Niciun comentariu:

Vezi calendarul aztec pentru ziua in curs