Ceahlaul, muntele legendar

Dupa informatiile incitante, prezentate in numarul 11 al revistei noastre, referitoare la piramida ”holografica” de pe Ceahlau, continuam sa va dezvaluim alte taine legate de muntele nostru iubit.
Muntele a capatat numele de “Ceahlau” cam prin secolul al XVI-lea; denumirea vine de la Ticlau (stanca foarte ascutita), cuvant de origine maghiara. Inainte de aceasta perioada, se numea Kogaionon (Kion, Pion, Alton) sau, simplu, Netedul.
Ceahlaul nostru a fost locuit permanent, din negurile paleoliticului, asa cum atesta urmele de unelte descoperite in varful muntelui, langa cabana Dochia, dar si la poale, in Grinties, Izvorul Alb. 

Cea mai veche civilizatie din Europa!?

Despre cei care au vietuit pe aceste meleaguri, in stravechime, stim destul de putin. Ca si in India vedica de mai tarziu, cunostintele se transmiteau exclusiv pe cale orala si, astfel, au ajuns pana la noi, sub forma frumoaselor basme si legende, care ne uimesc, dar sunt atat de greu de deslusit.  Stim cu certitudine ca, in urma cu 10 -15 000 de ani, Europa era un pustiu, insa aici, la noi, inflorea o civilizatie care acum pare de neinteles. Urmele pastrate ne indica ocupatia oamenilor, dar, in credintele, obiceiurile, scopurile si motivatia vietii lor, cu mentalitatea noastra actuala, nu prea putem patrunde. 
Este unanim acceptat faptul ca omul, in ultimii 20 -30 000 de ani, nu a evoluat, inteligenta sa ramanand constanta, deci noi avem, acum, posibilitatea de a intelege preocuparile omului din vechime, cu mintea de acum, dar renuntand la prejudecatile din mediile academice. 
Incepand din antichitate, calatori, istorici si clasici ai literaturii vremii, din Grecia, Roma sau Egipt, au descris zona in care vietuim noi, azi, ca avand Kogaiononul drept centru spiritual (“muntele sacru al dacilor”). Momentul de glorie al acestui munte a fost cu 13 000 de ani in urma, cand unul din varfuri (actualul Toaca) a fost taiat, de catre stramosii dacilor, in forma piramidala, cu fete plane si baza perfect patrata (dimensiunile fiind h - 190 m, l - 280 m). Din studiile profesorului N. Ticleanu reiese ca, mult mai tarziu, dupa modelul de aici, au fost construite complexele piramidale din alte parti de lume. 
Dacii numeau muntele “Netedul”, din cauza fetelor plane ale piramidei. In Evul Mediu timpuriu, cavalerii teutoni pusi sa pazeasca trecatorile spre Transilvania de navalitorii tatari, l-au numit, in nemteste, aparand astfel denumirea Altan (all inseamna univers, cosmos). 
In prezent, muntele si zonele limitrofe formeaza un parc national. Turistii pot observa forma de piramida, evident, erodata de trecerea mileniilor.

 Nu mai exista un munte asemanator 

Ca forma, si nu numai atat. 
In vechimea pagana, inainte de crestinism, credintele erau legate de soare (religii solare). Cultul era legat de miicarea soarelui pe bolta cereasca, pe care o cunoiteau bine. Oamenii locului si cei veniti in pelerinaj urcau pe munte, in zilele de sarbatoare (solstitii, echinoctiii, 6 august, 1 mai). Efortul fizic, precedat de pregatiri spirituale, tinea de credinta, purificare, sacrificiu, initiere, accedere in ierarhie. Splendoarea, pacea si vitalitatea, care inalta pe oricine ajunge aici, au fost si pentru mine motive suficiente de a hoinari prin locuri marcate turistic sau mai putin umblate. Nu recomand nimanui sa se abata de la traseu, fiind cunoscute tragediile celor care incalca legea nescrisa a muntelui.

Loc de pelerinaj pentru credinciosii antici, medievali si contemporani
 
Un calendar natural inedit
Cu prilejul drumetiilor mele, am remarcat si fotografiat, in ziua solstitiului de iarna (22 decembrie) umbra varfului Toaca, care are forma unui triunghi isoscel si, datorita formei de piramida, se proiecteaza pe un anumit varf, la vest, in muntii Bistritei. La echinoctii se proiecteaza pe alt varf, iar la solstitiul de iarna, in alt loc. 
Umbra, la rasaritul soarelui, oscileaza, in decursul anului, intre doua puncte fixe, in fiecare zi in alt punct din imediata vecinatate (vezi schita).
Mai simplu spus, o persoana observator care se afla pe munte la rasaritul soarelui si stie punctele, va observa ca umbra sa se proiecteaza la solstitii si poate estima, cu mare precizie, data din calendar, functie de locul umbrei in acea zi. 
Daca sunt notate repere pentru fiecare zi a anului, va sti in ce data este, cu exactitate, numai sa fie o dimineata senina. 
In vechime, ca si acum, era important sa stii in ce zi a anului te afli. Diversele culturi si civilizatii aveau calendare proprii. 
Datorita miscarilor complice ale Pamantului in jurul Soarelui, axei si precesiei echinoctiilor (perioada de 26 000 de ani), in decursul mileniilor, soarele rasare in alt loc. Atunci erau alte repere, dar si acum calendarul functioneaza perfect. Pentru cei care stiu, anul poate fi determinat aproximativ dupa punctul de umbra, tinand seama de precesie. 
Preotii, initiatii din lumea antica si preantica vedeau si anuntau momentele anului prin mijloacele vremii. Aici a fost unul dintre focarele civilizatiei, un punct de referinta in orientarea temporala. 
Ceahlaul nu este foarte inalt (1 907 m), dar este vizibil de la mari departari (Galati, Orhei), deci este reperul spatial cel mai cunoscut din zona. 
Importanta pozitiei geografice si religioase s-a pierdut, odata cu credinta Soare - Divinitate; au mai ramas legendele si basmele, criptate in simboluri ermetice, transmise oral. 
Datele calendaristice solare au fost preluate in credinta crestina si astfel s-au mentinut sarbatorile cu data fixa, cum este Schimbarea la fata, de pe data de 6 august, cand mii de crestini urca in pelerinaj pe Ceahlau. Astfel, Ziua Soarelui a devenit Ziua Muntelui.
Acelaii lucru este valabil si pentru Craciun (solstitiul de iarna), Pasti (echinoctiul de primavara), Sanziene (solstitiul de vara). 
Fiecare stanca si grota are legenda sa, asa ca nu exageram daca spunem ca Ceahlaul este cel mai cantat munte, care va continua sa ne aduca surprize inimaginabile.  Foto si text - Mihai Marin