Seleniul este toxic în cantități mari, dar este necesar pentru funcţia celulară, fiind un antioxidant. Seleniul joacă un rol important în funcţionarea tiroidei şi în fiecare celulă care utilizează hormon tiroidian, și poate inhiba boala Hashimotos, în care organismul își atacă propriile celule. O reducere cu 21% a acestor anticorpi se produces la aportul alimentar de 0,2 mg de seleniu.
Seleniul provine din nuci, cereale, carne, ciuperci, peşte, ouă. În ordinea descrescătoare a concentraţiei, niveluri ridicate sunt, de asemenea, în rinichi, ton, crab şi homar.
Corpul uman conţine 13 - 20 mg.
Anumite specii de plante sunt considerate indicatori ai conţinutului ridicat de seleniu din sol: Astragalus, Stanleya sp., Xylorhiza și Oonopsis.
Deşi seleniu este un element esenţial, acesta este toxic dacă e luat în exces.
Simptomele selenozei includ un miros de usturoi în respiraţie, tulburări gastro-intestinale, căderea părului, oboseală, iritabilitate şi leziuni neurologice; în cazuri extreme, poate duce la ciroză, edem pulmonar, moarte.
Deficienţa este rară la persoanele sănătoase, bine hrănite. Ea poate apărea la pacienţii ce au compromisă funcţia intestinală, la persoanele de peste 90de ani, la persoanelor hrănite cu produse alimentare crescuteîn sol cu deficit de seleniu.
Există interacţiuni între seleniu şi alte elemente nutritive, cum ar fi iodul şi vitamina E.
Mai multe studii au sugerat o posibila legatura intre deficienta de seleniu si cancer. Un studiu a demonstrat o influență in cancerul pulmonar, colorectal şi de prostată.
Dozele mici de suplimente ( 120 mg de acid ascorbic, 30 mg de vitamina E, 6 mg de beta-caroten, 100 micrograme de seleniu şi 20 mg de zinc) au dus la o reducere de 30% a incidenţei cancerului şi o reducere de 37% a mortalităţii, la bărbaţi, dar nu s-a obţinut niciun rezultat semnificativ la femei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu