Pedicuta (Lycopodium clavatum)

Pedicuta creste in padurile umede de brad si de molid si pasuni.
Cum o recunoastem:
Pedicuta are o tulpina lunga de 50-100 cm, care se taraste pe sol; din tulpina pornesc ramuri lungi de 5-15 cm, erecte, acoperite cu frunze mici si dese de forma unor solzi, care prezinta in varf un fir lung. Atentie la acest ultim amanunt, care se gaseste numai la specia medicinala de pedicuta. In perioada iulie - septembrie, fiecare planta are cate 2-3 spice lungi, cilindrice.
Recoltare: Se recolteaza planta intreaga si sporii, in lunile iulie-august, atunci cand spicele incep sa se ingalbeneasca. Este o planta care creste greu (in 20-30 ani se formeaza o planta matura), de aceea are nevoie sa fie protejata. Nu smulgeti niciodata planta cu tot cu radacina si nu culegeti toti indivizii de pe o anumita arie. Este indicat sa taiati numai ramurile pedicutei si sa lasati tulpina taratoare.
Pentru uscare, spicele se intind la soare; dupa cateva ore, bracteele care acopera spicele se deschid si cad sporii, sub forma unui praf galben, care se depoziteaza separat.
Indicatii terapeutice:
Sporii (pulberea) atenueaza ranile si iritatiile pielii.
Planta este diuretica, fiind foarte des indicata in reumatism, artrita, constipatie cronica, hemoroizi, hepatita, ciroza, icter, boli de rinichi, vezica, inflamatia testiculelor, crize de sciatica, nevralgii faciale, emfizem pulmonar, insuficienta respiratorie.
Ceaiul se face numai prin oparirea plantei, fara a fi fiarta.
Aplicata extern, este foarte eficienta in caz de carcei, entorse si ajuta la cresterea parului.
Contraindicatii: Supradozarea provoaca spasme intestinale.

Afinul - Vaccinium myrtillus

Creste in zona montana, la margini de paduri, mai ales prin goluri alpine, formand tufarisuri compacte. Afinul este un arbust inalt de 30-50 cm, cu tulpini taratoare; toamna isi pierde frunzele. Are frunze ovale, lungi de 1-3 cm, cu un petiol scurt. Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz; fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie, brumate, cu mai multe seminte mici. Sucul afinelor este violaceu-purpuriu, cu gustul dulce-acrisor.
Recoltare: Se recolteaza frunzele si fructele, din vara pana toamna tarziu. Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, la umbra. Fructele se intind in strat subtire, preferabil pe rame.

Indicatii terapeutice:
Afinul este antidiareic, diuretic, antiseptic urinar si intestinal, creste acuitatea vizuala, ajuta in tratamentul diabetului, al obezitatii; este antihelmintic. Dulceata este indicata copiilor anemici, celor care racesc usor. Ceaiul din frunze este indicat pentru spalaturi bucale, mai ales fumatorilor si celor cu limba incarcata. Terciul din fructe si frunze de afin se poate aplica pe pielea iritata, pe eczeme. Consumul de fructe de afin, asociat cu ceaiul din frunze este indicat suferinzilor de guta. Afinata vindeca indigestia. Confuzii: Sa nu recoltati fructele speciei Vaccinum uliginosum, care se deosebesc de afine prin sucul albicios ce-l contin, fata de sucul negru-violaceu al afinelor bune.Calitatile afinelor
- contin antioxidanti ce neutralizeaza radicalii liberi si previn imbolnavirile, imbatranirea, aparitia cancerului si a afectiunilor cardiace;
- reduc sau inlatura procesele de imbatranire;
- asigura protectie impotriva cancerelor, prin acidul elagic, care inhiba cresterea tumorilor;
- sunt o sursa bogata de fibre, potasiu si vitamina C;
- reduc colesterolul si protejeaza inima;
- previne infectiile urinare bacteriene;
- protejeaza creierul de comotii, mentin capacitatea mentala;
- previn Alzheimer, protejeaza neuronii;
- sunt cel mai bun leac pentru fortificarea ochilor, reduc tensiunea oculara, alunga oboseala si imbunatatesc vederea nocturna.
Antioxidantii dintr-o ceasca de afine  - egal cu - antioxidantii din 5 portii de mazare, morcovi, mere sau brocoli.
Afinele consumate ca atare, cat mai des, sunt o solutie optima pentru imbunatatirea starii generale a sanatatii.
Zilnic, cam o jumatate de canade afine reprezinta o cura excelenta. Se pot consuma proaspete, crude, uscate, congelate, la micul dejun (cu iaurt, cereale, in prajituri si deserturi diverse, inghetate, creme, in salate, sosuri).
Contin vitamina C, acid folic, antioxidanti puternici, flavanoide, antociani.
Antocianii, care confera afinelor culoarea indigo, sunt printre cei mai puternici antioxidanti.

Sfaturi pentru recoltarea plantelor

Momentul culesului este primul pas si unul foarte important.
Florile se culeg cand sunt bine deschise, nu sub forma de boboci, pe cat posibil dimineata, intre orele 9 si 11, dupa ce roua s-a evaporat. In acest moment al zilei, calitatile plantei si uleiurile pe care le contin sunt la cote maxime.
Nu culegeti plante care cresc in locuri poluate (la marginea soselelor, in apropierea culturilor ierbicidate sau unde s-au folosit ingrasaminte artificiale, insecticide, pesticide).
Pentru recoltat, folositi un cutit cu lama ascu]ita, care asigura o recolta curata si posibilitatea de refacere a plantelor. Taiati numai partea folositoare, nu si ceea ce nu utilizati.
Unele plante, cele cu tulpina lunga, se pot pune la uscat atarnate (lavanda, pelin, sunatoare). Aceasta metoda de uscare este indicata numai cand este timpul foarte cald si uscat. Cel mai des, plantele se usuca pe suprafe]e plane, eventual pe rame, a[ezate rasfirat si vanturate des. Plantele medicinale se pastreaza la loc intunecos, uscat, curat, repartizate in pungi de hartie sau borcane de sticla colorata.

Ce plante se recolteaza la sfarsitul verii

Albastrele - inflorescente
(Centaurea cyanus)
Busuioc - partea aeriana
(Ocimum basilicum)
Casul popii - flori, frunze
(Malva neglecta)
Cimbrisor de camp - partea aeriana
(Thymus serphylum)
Coada soricelului - inflorescentele, partea aeriana
(Achillea millefolium)
Dragaica - partea aeriana
(Galium mollugo)
Frag - frunze, fructe
(Fragaria vesca)
Galbenele - flori
(Calendula officinalis)
Iedera - frunze
(Hedera helix)
Lumanarica - flori
(Verbascum phlomoides)
Nalba mare - flori
(Althaea officinalis)
Nuc - frunze
(Juglans regia)
Papadie - frunze, planta intreaga, radacini
(Taraxacum officinale)
Pelin - partea aeriana
(Artemisia absinthium)
Pir - rizomi
(Agropyron repens)
Patlagina - frunze
(Plantago sp.)
Plamanarica - frunze
(Pulmonaria officinalis)
Podbal - frunze
(Tussilago farfara)
Saschiu - partea aeriana
(Vinca minor)
Silur - parti aeriene, flori
(Euphrasia officinalis)
Splinuta flori
(Solidago virgaurea)
Sovarf - partile aeriene
(Origanum vulgarae)
Sunatoare - flori
(Hypericum perforatum)
Talpa gastii - planta intreaga
(Leonorus cardiaca)
Tarhon - partile aeriene inflorite
(Artemisia dracunculus)
Tataneasa - partea aeriana
(Symphytum officinale)
Trifoi alb - flori
(T. repens)
Traista ciobanului - partea aeriana
(Capsella bursa pastoris)
Trifoi[te de balta - frunze
(Menyanthes trifoliata)
Troscot - partea aeriana
(Polygonum aviculare)
Turita mare - partea aeriana
(Agrimonia eupatoria)
Urechelnita - partile aeriene proaspete
(Semper-vivum tectorum)

Năsturelul (Nasturtium officinale)

Înflorește primăvara devreme, imediat după topirea zăpezii. De la năsturel se folosesc frunzele, culese înainte de înflorire (dacă se culeg în perioada înfloririi, au un gust amar).
Frunzele se consumă proaspete,în salate.
Î~n scopuri terapeutice, se prepară sub formă de infuzie, decoct sau macerat, indicate în avitaminoze, diabet, constipație, afecțiuni renale. Dar numai în stare proaspătă, pentru că atunci când este uscat, nu mai are proprietăți terapeutice. Extern, se folose[te în gingivite, ulcerații ale pielii. Sucul proaspăt de năsturel se folosește în tratarea acneei, în combinație cu alte sucuri extrase din plante proaspete (din muguri de mesteacăn și din leurdă). De asemenea, sucul proaspăt de năsturel este și afrodiziac.
Să nu se confunde cu năsturașii (Bellis perenis), acei mici butonași ce se găsesc, pe timpul verii, prin iarbă, care au alte proprietăți terapeutice.