Direct de pe Luna

The first HD video of the moons surface beamed directly back from the moon, unveiling the astonishing lunar terrain in spectacular details.

Ghimbirul ca medicament (II)

As cum aratam in prima parte a informatiilor referitoare la aceasta planta minunata, influenta sa asupra organismului uman este multipla si benefica. 
Mai adaugam ca, fata de datele prezentate anterior, ghimbirul contine si o substanta numita zingibain, care distruge parazitii si ouale lor. Extractele de ghimbir, testate in laborator, distrug o serie de paraziti, cum sunt cei din pestele crud, in decurs de 16 ore. De aceea, infuzia de ghimbir este indicata in tratarea bolilor parazitare.
Ghimbirul ofera protectie fata de efectele hepatotoxice ale acidului valproic (Depakene), administrat in mod curent suferinzilor de apoplexie. S-a mai observat ca, folosit zilnic, imbunatateste nivelul unor enzime ale ficatului (alanin aminotransferaze - ALT si aspartat aminotransferaze - AST). 

Ghimbirul este utilizat in tratamente de tip Ayurveda 
Ghimbirul este una dintre plantele importante folosite in Ayurveda, care il recomanda ca analgezic, antiemetic, aromatic, afrodisiac, carminativ, diaforetic, digestiv, expectorant, tonic, colagog, stimulant. 
Este considerat un medicament - minune, un leac universal, folosit in foarte multe remedii. Luat cu sare - reduce vayu, cu zahar - reduce Pitta, cu miere - reduce Kapha, dupa cum indica fiecare afectiune.

Cum se foloseste ghimbirul 
Indigestie si inapetenta:
 Se amesteca parti egale de suc de ghimbir, lamaie si sare. Se ia inainte de mese. Daca luati ghimbir si sare, inainte de masa, se curata limba si gatul, creste apetitul si produce o senzatie placuta. 
Ulei pentru sciatica si reumatism: Se recomanda uleiul Saindha vadya Taila - produs de tip Ayurveda .
Pentru afectiuni biliare: Amestecati 2 parti de suc de ghimbir cu 7 parti lapte, apoi fierbeti pana scade la jumatate; adaugati zahar si beti inainte de culcare. Alternativ, combinati cantitati egale de sucuri de ghimbir, mango, zahar, lasati sa fiarba pana se reduce la jumatate si beti dimineata.  
Pentru inflamatii ale gatului, tuse, laringita: Mestecati bucati de ghimbir proaspat.
In caz de diaree: Frecati buricul cu suc de ghimbir.
Pentru diabetici: Luati zilnic suc de ghimbir, de doua ori.
In caz de dispepsii, pierderea apetitului si hemoroizi: Se recomanda Samasarkara Churna sau Saubhagya Sunti (carminativ, tonic).
 Ameteli, vomismente: Mancati ghimbir, ca atare, sau preparati o combinatie de suc de ghimbir si suc de ceapa. 
Pentru dureri de cap cu substrat nervos: Suc de ghimbir amestecat cu lapte, folosit ca inhalant.
Dureri de stomac, intestine: Infuzie din ghimbir uscat, amestecat cu ulei de ricin, sau luati un amestec de rasina si pudra de ghimbir.
Pentru ameliorarea reumatismului cronic:
Faceti o infuzie din ghimbir uscat. Se bea cald, inainte de culcare. Se acopera corpul cu o patura, pentru a se produce transpiratie.
Hidropizie, ciroza recenta: Medicina Ayurvedica indica sucul extras din ghimbir proaspat, in doze crescatoare, care actioneaza ca un diuretic puternic. Este indicat in ascite; pacientul va elimina cantitati crescute de urina, pe masura maririi gradate a dozei. Acest remediu nu este indicat in tratarea edemelor de natura cardiaca, iar in cazurile vechi de ciroza, cu ascite, nu are efect. Medicina Ayurvedica arata ca ghimbirul proaspat, administrat corect, este benefic in cazuri recente de ciroza, ascite si hidropizie a membrelor inferioare. 
Reumatism: Remediul Sunta Ghrita, ayurvedic, indicat in reumatism, contine si ghimbir.
Calmarea durerilor de cap: Faceti o pasta din ghimbir uscat cu apa sau gel de aloe; aplicati-o pe frunte, seara. 
Pentru dureri de dinti: Faceti o pasta din pudra de ghimbir si gel de aloe cu apa; aplicati-i pe fata, pe partea dureroasa.
Calmarea durerilor: Amestecati pudra de ghimbir cu ulei de ricin si aplicati pe zona dureroasa. 
Alte combinatii: Tonic din ghimbir si rubarba, bun pentru digestie, si pentru copii.
 
Mod de administrare:
* Pentru stomac: 2-4 grame de radacina uscata, de trei ori pe zi; tinctura se administreaza cate 1,5-3 ml de trei ori pe zi. 
* Pentru tratarea ametelilor: o doza unica, de 250 mg la 2-3 ore, pana la 1 gram pe zi.
Preventiv, pentru rau de miscare, se folosesc tabletele sau capsulele, ca si extractele lichide, din care se ia cu doua zile inainte de a pleca la drum.
* Ghimbirul proaspat se poate aplica pe zona dureroasa, calmand durerile, spasmele, crampele. Pur si simplu taiati cateva felii de radacina proaspata, opariti-o cu apa clocotita, apoi imbibati o compresa cu acest ceai si puneti-o pe zona dureroasa, cat de cald suportati. Este un tratament rapid, ideal pentru gat intepenit, umeri durerosi si alte dureri articulare sau musculare. 
* La gatit, ghimbirul se adauga la preparatele cu carne, pentru a detoxifica si a usura asimilarea. 
* Ceaiul preparat din ghimbir proaspat trebuie baut la primele semne de raceala; adaugati miere. Ceaiul ajuta si in caz de indigestie.
 
Precautii si contraindicatii:
Ghimbirul nu va fi folosit de catre persoanele cu inflamatii ale stomacului sau plamanilor. 
Efectele secundare sunt rare si apar atunci cand se foloseste fara discernamant. 
Totusi, exista persoane sensibile, carora le poate provoca arsuri la stomac. 
 In cazul femeilor insarcinate, se recomanda prudenta; se poate administra ghimbir, impotriva greturilor si ametelilor, dar nu pe termen lung. 
Persoanele cu pietre la fiere trebuie sa se sfatuiasca cu medicul inainte de a lua ghimbir (este colagog).
Ghimbirul este contraindicat celor ce au greturi matinale.
Evitati sa luati ghimbir, cu doua saptamani inainte de a suferi o interventie chirurgicala. 

Reactii cu alte medicamente:
Ghimbirul poate prelungi starea de somn, daca este luat impreuna cu barbituricele.
Consumul zilnic de ghimbir poate sa intervina in absorbtia fierului si a vitaminelor liposolubile. 
Ghimbirul sporeste puterea unor medicamente ca aspirina, clopidogrel (Plavix), ticlopidine (Ticlid), warfarin (Coumadin), fapt ce poate duce la aparitia unor hemoragii (stimuleaza circulatia). 
Discutati cu medicul, pentru a se renunta la ghimbir sau a se diminua doza de medicamente.  
Se va evita, de asemenea, de catre cei care au risc de hemoragie.

Gem de ghimbir
Este bun pentru tratarea unor afectiuni ca indigestie, flatulenta, colici, vomismente, spasme, afectiuni ale stomacului si intestinelor - cu febra si dureri, ca si in raceli, tuse, astm.
 Mod de preparare: 
Se amesteca suc de ghimbir proaspat cu zahar si se fierbe pana capata consistenta; se mai adauga sofran, cardamom, nucsoara si cuisoare. Se pastreaza in borcanele si se foloseste la nevoie. Se poate prepara si sub forma de sirop.

Alaturi de alte condimente picante (ardei iute, piper, coriandru, usturoi), ghimbirul stimuleaza apetitul si sistemul circulator, favorizeaza metabolismul grasimilor, reduce reactiile alergice, combate parazitozele.  

Lichenii de piatra - lichenus islandicus

Creste pe stanci, in zona alpina, prin jnepenisuri. Are forma de tufa, inalta de 8-10 cm. Talul (0,5 mm grosime) are lobi plani, rasuciti sau mai mult tubulari, care, pe margini, au cili grosi, aspri. Pe fata superioara, talii sunt de culoare bruna, verde-cenusiu sau verde-masliniu, luciosi, iar pe fata inferioara culoarea este mai deschisa (cenusiu- deschis, albicios). La baza, au o culoare rosiatica si rizine (firisoare). Are un miros slab si gust puternic, mucilaginos. Se recolteaza intregul tal, numai pe vreme uscata; se curata de partile brunificate si de corpuri straine si se usuca pe cale naturala.
Principii terapeutice: mucilagii solubile in apa fierbinte, acizi lichenici, vitaminele A si B1, iod, hidrati de carbon (din care, in tarile nordice, se prepara zaharul).
Utilizare terapeutica: Datorita substantelor amare, este folosit in stimularea digestiei (in special a secretiei stomacale, biliare, pancreatice), mai mult sub forma de extract alcoolic, tonic amar, stomahic, in anorexii. Datorita mucilagiilor, care se extrag prin preparare la cald, lichenii se folosesc la tratarea bronsitelor. Industria farmaceutica extrage din licheni antibiotice, active asupra bacilului Koch. A nu se confunda cu muschiul de piatra, care este total diferit (are rizomi, frunze).

Lichenii de conifere (Parmelia furfuracea)
Creste in padurile de conifere, mai ales in cele de molid de pe versantii nordici, pe pomi (trunchi, ramuri) si pe sol. Talul are 12 cm inaltime, cu lobi moi, flexibili, bogat ramificati. Au culoare cenusiu-albicios, negru - pe partea inferioara si rosiatica - la talii tineri. Marginile sunt indoite spre interior, in forma de jgheab. Sunt aspri, cu miros difuz si gust dulce-acrisor, mucilaginos. Se recolteaza pe vreme uscata, tot timpul anului, prin desprinderea talului, cu mana.
Contine acizi alifatici si se foloseste la prepararea sapunurilor, a produselor cosmetice.

Lichenul de stejar (Evernia prunastri)
Creste pe stanci, pe pomi, de preferina pe stejar, fag, anin, mesteacan, frasin, tei, dar si pe pomii fructiferi batrani, din zonele de deal si munte. Are forma de tufa ramificata, de culoare verde-cenusiu sau galbui, cu fata inferioara albicioasa; sunt moi, flexibili. Mai este acoperit cu niste placi fainoase care imprastie o pulbere alba. Se poate recolta tot cursul anului, pe timp uscat. Are proprietati antibiotice, impotriva bacilului tuberculozei, al agentului difteriei.

Decoct antitusiv

Se prepara din lichen de piatra, dintr-o lingurita de tal la cana cu apa, la care se adauga putin bicarbonat; se beau 2 cani pe zi, simplu sau in amestec cu lapte, pentru a contracara actiunea iritant gastrica.

Macerat la rece

Se face din 3 lingurite de lichen la cana cu apa; se macereaza o zi si se bea cate 1/3 de cana, inainte de mese. Este util in bronsita, catar, expectorant. Oarecum ciudati, lichenii reprezinta, de fapt, asocierea simbiotica a unei ciuperci, a unei alge si a unei bacterii fixatoare de azot. Curioasa combinatie! Tocmai datorita acesteia, lichenii pot creste in conditii foarte vitrege. Combate varsaturile gravidelor - o lingurita la cana cu apa, cu putin bicarbonat.

Tinctura de lichen

Se macereaza, 8 zile, 20 g de lichen de piatra in 100 ml alcool de 70 de grade; se beau cate 20 de picaturi, diluate cu apa, inainte de mesele principale.

Alte specii utile de licheni:

*Branca (Lobaria pulmonaria), cu tal asemanator unui plaman, era utilizata in boli pulmonare, avand actiune emolienta, pectorala. Se folosea, popular, la tratarea brancai (gutei). * Peltigera canina - recomandat in boli hepatice si, empiric, impotriva turbarii. * Lichenul renului (Cladonia rangiferina) contin mult acid usnic, care e antibiotic, cu spectru larg asupra bacilului tuberculozei; se prepara unguente pentru boli de piele, arsuri. * Cladonia pyxidata - are aceleasi proprietati ca lichenul de piatra (islandica). * Matreata bradului (Usnea barbata) - similara cu lichenul renului.

PUTEREA “CUVANTULUI - LUMINA"

Paradigma luminii metafizice
Citim din textele lui Bhatrhari:” Puterea cuvantului - care rezida in respiratie si cea care gaseste in intelect (minte - manas) capata o forma diferentiata pe masura manifestarii sale in aspectul articularii vocalelor.” Se apreciaza astfel ca “lumina este cea care face ca totul sa fie recunoscut (revelat)”, ca ea , “aceasta forma transformata in cuvant” este “Cunoasterea externa si interna a fiintelor existente.” Geneza cuvantului prin rezonanta acrediteaza adevarul motivului biblic al turnului Babel, respectiv a faptului sa intr-o prima faza a istoriei umane, limbile lumii au avut o radacina unica. Aceasta “Cufundare in vibratia originala a lui Sabda”, cum o numeste Patanjali, permite nu numai perceperea radacinii vorbirii omenesti, ci chiar vocea tuturor fiintelor care traiesc, constituind nucleul dur din care, ulterior, vor deriva radacini verbale comune, mult mai tarziu diferentiate. 
Acestui mod de nastere a cuvintelor - de factura preponderent vizuala - i se asociaza, complementar, desigur, si explicatiile verbale ale modelului sonor, explicatii pe care lingvistii le-au luat cu precadere in seama: mimetismul pasiv (onomatopeic interjectiv) sau mimetismul activ (fonetic). Relatia de compatiblitate dintre lumina (perceptie vizuala) si sunet (perceptie auditiva) rezulta, in primul rand, din calitatea lor de vibratii (unde), deci posibilitatea lor de a fi traduse una dintr-alta. De altfel, atare rezonante nu mai sunt straine tehnicii moderne (utilizarea oscilografului este un exemplu relevant), organismul uman fiind poate primul dintre ele. 
Forma exterioara manifestata prin sunet (cuvant) se constituie astfel ca o expresie a formei reale, insesizabile totdeauna, a obiectului/fenomenului reflectat. In acest sens, potrivit lui Augustin, “cuvintele au fiinta doar ca reflex al fiintei lucrurilor, ele detin o forta doar fiindca detin ceva din dimensiunea reala a lucrurilor. Sau, cum am spune astazi, au un continut imaterial inteligibil, si anume semnificatia.” (Munteanu). Conjunctia consideratiilor de mai sus constituie un puternic argument in favoarea ipotezei ca practici de genul “Sesam deschide-te!” nu sunt doar simple povesti, intrucat se origineaza in resurse ale cuvantului - lumina care si-a pierdut astazi relevanta. 

Paradigma luminii transfizice 

 Intreaga istorie a gandirii umane a angajat, intr-o forma sau alta, ideea unei cunoasteri de tip transcedental, a unei iluminari spontane, superioare, deschise catre ierarhiile multiple ale luminii, divine inclusiv. Simbolicul “ochi al inimii” ar fi organul iluminarii interioare, in masura sa surprinda prin iubire umana - stare prin care Fiul constituie un arhetip - Iubirea Primordiala, Lumina (Cuvantul) Divinitatii insasi. In calitate de “farama de Dumnezeire”, omul va reproduce structural atributele Adamului Ideal, care prefigureaza existenta. Adamul (prinicipiul) de dinaintea creatiei cosmice se identifica cu insusi Fiul, a carui intrupare va fi implinita, tot prin El, in ziua a sasea, ca Adam, incununarea creatiei: “El este chipul nevazutului Dumnezeu, Intai Nascut a toata zidirea, pentru ca intru El au fost zidite toate, cele din ceruri si de pe pamant, cele vazute si cele nevazute” (Kovalevschi). In aceasta calitate, se poate spune ca, avand o structura umana, inima Mantuitorului, “soare” si “scut” pentru cei alesi, transforma suvoiul de raze dumnezeiesti (Iubirea primordiala), converteste aceste raze cosmice in Iubire (fata de om) sub forma unor mangaieri ocrotitoare, asemanatoare celor paterne. Acreditand posibilitatea cunoasterii (iluminarii) prin stare afectiva (intuitiva) “neviciata” de complexele cunoasterii rationale - “Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor va fi imparatia cerurilor” sau “Fericiti cei cu inima curata, ca ei vor vedea pe Dumnezeu”, consemneaza textul biblic - se pune problema aplicarii mecanismelor ce permit acest proces. Teoria laserilor biologici si teoria fotonica a energiei-informatiei isi conjuga explicatiile pentru a argumenta stiintific mai vechi intuitii.  Pe fondul biocampului aferent corpului uman (adica a corpului eteric) - ca rezultat al activitatii psihice ii intelectuale a fiintei umane - se grefeaza un camp auric integrator (ovoidal). Acesta are doua componente fundamentale: psihocampul, echivalent al sufletului (corpul emotional), respectiv noesi-campul, echivalent al spiritului (corpul mental).
Doctrinele esoterice (orientale, mai ales) nuanteaza aceste niveluri, evidentiind prezenta altor componente derivate. Aceasta capcana de energie-informatie, avand un diametru de 3-4 m, este vizibila numai senzitivilor initiati. Textul biblic consemneaza metaforic puternica activare a acestui camp in contexul comunicarii pe munte a lui Isus cu Dumnezeu: ”fata lui a stralucit ca soarele, si hainele i s-au facut albe ca lumina.” (Matei; 17:12). Calitatea fiintei umane de a fi “imbracata cu lumina de sus“ (Luca; 24:49) este un reflex al “unitatii esentiale”, al sansei lasate omului de a-l cunoaste pe Dumnezeu. O atare sansa decurge din proprietatile structural-functionale ale campului psiho-mental, un rezultat al rafinarii pe substratul biologic al lumii organice. Caci biofotonii rezultati prin absorbtie-emisie stimulata isi modifica parametrii fizici (frecventa, lungime de unda), ajungand sa se manifeste ca lumina cosmica de inalta frecventa si energie radiata de organismul uman. Este verificat experimental faptul ca orice modificare a starii psihofizice genereaza modificarile aurei, care, asa cum este descrisa de vazatori, apare ca o scintilatie, combinand toate culorile spectrului. Starile afective benefice - cum ar fi iubirea ii derivatele sale, respect, intelegere, compasiune, mila, prietenie etc. - genereaza o rezonanta aurica deschisa catre cele mai rafinate/inalte orizonturi vibratile. Receptarea prin rezonanta a anumitor informatii (moduri de oscilatie a luminii divine) echivaleaza cu un proces de iluminare (revelatie). Frecventele aurice pe care aceasta comunicare este posibila sunt, probabil, cele determinate de campul de forta al inimii, respectiv al timusului (Anahata Chakra la hindusi, avand ca simbol hexagonul, reprezentat la vechii evrei de steaua lui David). Traducerea acestor frecvente-informatii presupune activarea aceluiasi mecanism pe care teoria fotonica a energiei-informatiei l-a evidentiat: transferul informatiei din campul psiho-afectiv pe substratul substantial al inimii sau al creierului.
Caci, asa cum noteaza T. de Chardin, “iubirea, sub toate nuantele sale, nu este nimic altceva decat urma marcata in inima elementului (omului, n.n.) prin convergenta posibila determinata de Univers asupra lui.” 
Transformarea informatiilor cosmice, transcedentale, in vibratii de stare, mai intai, reprezentari (holograme mentale), traductibile prin cuvant, mai apoi, echivaleaza cu cea mai inalta forma a intuitiei /iluminarii umane: receptarea adevarurilor lumii (ierarhiilor lumii) prin trairea lor experientiala de catre om. Astfel, omul devine parte organica a lumii insasi. Sau, in termenii lui Ruysbroeck, “Cand iubirea ne-a inaltat deasupra tuturor lucrurilor, primim, impacati, lumina incomprehensibila care ne invaluie ii ne patrunde. Ce este aceasta lumina daca nu contemplarea infinitului si o intuire a eternitatii?”
Faptul ca in lumea invizibila “toate sunetele au corespondent vibrant de culori” permite ca vibratia inteligentei divine nediferentiate sa transpara in forme coerente la nivelul conitiintei umane. 
In geneza cuvantului sunetul, gandirea si forma se identifica prin actul complex al trecerii de la lumina la iluminare. Procesul trecerii de la o realitate esentializata la cuvantul interior, mental, de tip vizual, mai intai, la cuvantul exterior, intrupat, de tip sonor, mai apoi, poate fi asociat cu:
 - procesul desfasurarii triadei divine: Tatal - Idee (esentializata), Duhul - Actiune, Fiul - Substrat.
- trecerea de la cunoasterea imediata a lumii (holistica; vaz, lumina interiorizata), la cunoasterea mediata (cuvant, auz, lumina exteriorizata).

Calendarul naturii: Bradul (Abies Alba)

Acest membru al familiei Pinaceae este folosit, in medicina naturala, pentru actiunea sa anti-inflamatorie si calmanta. Bradul este un arbore fascinant, legendar. Se spune ca Sfantul Sava, find batran, s-a asezat sub un brad si, de acolo, Dumnezeu l-a luat direct in rai. Sfantul a binecuvantat arborele, ca sa fie vesnic verde. Creste alaturi de jnepeni si pini, in padurile de munte, la limita dintre fag si molid.
Cat despre utilizarea medicala, se folosesc mugurii, rasina si cetina. Mugurii se culeg primavara, la fel si boabele de rasina. Mugurii sunt o buna sursa de vitamine (C si A), iar principalul component, turpentin, contine 20 % uleiuri eterice.
In restul anului, se poate recolta cetina, dar numai ramurile de maximum 20 cm lungime, cu acele lungi de 2 cm si groase de 2-3 mm.
Indicatii terapeutice:
Ceaiurile si siropul din muguri sunt indicate in afectiuni ale plamanilor, gripa si deficit de vitamin C. Cetina este usor diuretica, stimuleaza secretiile mucoaselor si este un bun expectorant.
Extern, este revulsiva si se foloseste la bai, ca si uleiul volatil. Baile cu extracte de conifere (brad, pin, molid) sunt recomandate in diverse boli ale sistemului nervos, reumatism, nevralgii diverse.
Lotiunile de baie cu astfel de extracte calmeaza afectiunile pielii, reumatismele si tonifica nervii.

Posibile confuzii: Bradul este deseori confundat cu molidul. De aceea, trebuie sa stim ca molidul are scoarta mai rosiatica, frunzele in patru muchii, intepatoare, dispuse de jur imprejurul ramurii, iar conurile sunt aplecate (la brad, acestea sunt drepte). Insa se poate recolta si cetina de molid, in timpul iernii, ca si conurile de molid.
In iernile cu zapada putina se poate recolta si pinul (Pinus montana, Pinus silvestris), ca si ienuparul (Juniperus communis), de la care se culeg fructele (bacele) si scoarta. Din bacele de ienupar se prepara bautura cunoscuta sub denumirea de gin.

Preparate din brad

Uleiul de frunze brad
Traditional, este utilizat pentru a sustine sanatatea corpului si a reduce simptomele artritei, reumatismului, bronsitei, in caz de raceala, sinuzite, guturai, febra. Este o buna arma impotriva virusilor si bacteriilor, fiind antiseptic, anticataral, antiartritic, stimulativ. Uleiul extras din brad este aromat, racoritor, placut. Se recomanda in special bolnavilor de artrita, bronsita, febra si dureri musculare, reumatism, sinuzita.
Uleiul esential de brad
Contine santen, tricylen, a-pinen, myrcen, careen, limonen, felandren, terpinolen, borneol, terpinen-r-ol acetat, piperiton. Este folosit in aromaterapie.
De retinut ca are si cateva contraindicatii si trebuie utilizat cu atentie, pentru a nu provoca iritatii ale pielii. Uleiul nu se administreaza intern fara a exista o indicatie din partea medicului, in acest sens. Nu se aplica nediluat si nu se recomanda gravidelor, epilepticilor, sufe-rinzilor de afectiuni hepatice, iar copiilor li se aplica numai sub observatie medicala.
Uleiurile de brad se folosesc si la inhalatii, in raceli, gripe, boli de plamani.
Ceaiul de brad
Se prepara din doua lingurite de planta care se presara peste un litru de apa clocotita, apoi vasul se acopera si se lasa 10 - 15 minute. Se beau 3 cani pe zi, indulcite cu miere.