Viata pamânteasca îi este data omului sa-si pregateasca vesnicia. (...) Viata de aici este doar o scoala în pregatirea noastra pentru viata vesnica. (Nicodim, Patriarhul României)
Aici veti găsi o mare parte din materialele apărute în revista Viata. Veţi găsi în cadrul unei pagini toate materialele apărute în legatură cu tema respectivă și informarea va fi mai simplă; sperăm să vă fim de folos, cu adevărat.

Faceți căutări pe acest blog

18 iulie 2010

Suedia

Suedia m-a impresionat plăcut din prima clipă când am ajuns acolo. Este altceva... Am stat două luni, timp în care am căutat să înțeleg prin ce diferă de realitatea cu care eram obișnuit în țară.
Suedia este o țară foarte mare, dublă, ca suprafață, comparativ cu România, dar cu o populație de doar 9 milioane de locuitori.
 Nivelul de trai este foarte ridicat. Chiar dacă suedezii sunt recunoscuți pentru priceperea lor în tehnologie, natura este pentru ei bunul cel mai de preț. 
Orașul Malmo, poarta de intrare în regat, este o grădină. Florile zâmbesc la ferestrele caselor, parcurile și spațiile verzi sunt îngrijite mai bine decât oriunde în lume. E un adevărat cult pentru natură și tot ce înseamnă viață, în general.
Guvernul se preocupă, cu adevărat, de păstrarea armoniei dintre om și natură. A fost o surpriză să văd pe stradă iepuri, gâște sălbatice, arici... Chiar doi păuni pășeau, agale, pe trotuar, undeva, prin centrul orașului. 
Prietenia om-natură nu e un fapt izolat. Este o imagine comună să vezi mici iazuri încărcate cu nuferi, iar dacă privești mai atent poți zări pești imenși care vin, curioși, dacă atingi apa cu degetul.
Tot ce e făcut de mâna omului e trainic, gândit și executat cu grijă. Clădirile sunt, în mare parte, vechi. Aici nu există cutremure de pământ. Granitul, ca material de construcție predominant, dă impresia de eleganță și rafinament.
Suedia a mai avut norocul sau înțelepciunea de a fi neutră în războaiele mondiale. Oamenii nu au trebuit să-și refacă țara după distrugeri sau bombardamente, ca în alte părți. Poate, din acest motiv, s-a ajuns la o anumită maturitate socială și bunăstare materială.
Liniștea și armonia reprezintă senzația predominantă... Oamenii vorbesc pe stradă încet; mai toți fac sport. Peste tot vezi alergând fel de fel de oameni, de vârste diferite. Se circulă mult și cu bicicleta.
După câteva săptămâni de stat acolo, liniștea începe să devină prea apăsătoare și atunci vezi totul mai în profunzime, înțelegi mai bine obiceiurile lor. Observi că toleranța e la ea acasă. Amestecul raselor este ceva normal, dar la o privire mai atentă remarci că sunt cartiere întregi numai de arabi, spre exemplu. Mi-am pus fireasca `ntrebare dacă străinii se exclud din comunitate, cum se `ntâmplă cu țiganii de la noi, sau dacă lor le place să trăiască izolati, după tradițiile proprii. Răspunsul nu e foarte important, mentalitatea suedeză permite convietuirea, fără probleme, cu străinii. Totusi, pentru acestia e dificil
să ajungă să aibă aceleași drepturi cu băstinasii, urmașii vikingilor, blonzi și cu ochii albaștri. 
Mai mult, in ultima vreme, suedezii preferă să se retragă spre periferii, lăsând orașele la dispozi]ta emigranților.
Malmö se remarcă, intre orașele lumii, și printr- o construcție fascinantă - HSB Turning Torso, care aminteste cumva de faimosul “Turn al Infinitului” din Dubai. Iată cateva date interesante despre HSB Turning Torso:
- este situat in zona orasului numită Western Harbour, o zonă de litoral;
- celelalte clădiri din împrejurimi sunt, în general, joase, dar atracția nu constă doar în inăltimea cladirii, ci in arhitectura sa originală;
- a fost proiectat de către un arhitect spaniol (castelele din Spania nu sunt doar o vorbă goală, ca să nu mai vorbim de opera lui Gaudi), care este un artist complet, sculptor și pictor, pe nume Santiago Calatrava;
- construc]ta a început în iunie 2001 și s-a finalizat în 2005, datorită numeroaselor dificultăți apărute pe parcurs;
- modelul se bazează pe o sculptură de-a lui Calatrava, numită turning torso; clădirea este înconjurată de o piscină și de sculpturi;
- Johnny Örbäck, de la HSB, văzând respectiva sculptură, în anul 1999, într-o broșură, a avut ideea să o transpună în realitate (HSB este un concern de construcții înființat în 1923);
- clădirea nu este dreaptă, ea se răsucește pe măsură ce se înalță; la un moment dat, ajunge să fie răsucită la 90 de grade;
- fiecare etaj constă într-o secțiune rectangulară ce înconjoară nucleul central, de-a lungul unei secțiuni triunghiulare, care este parțial susținută de o estradă exterioară din oțel;
- in clădire se află birouri, apartamente de lux, săli;
- la etajul 43 se află sauna, săli de gimnastică și săli de oaspeti;
- aici sunt apartamentele situate la cea mai mare inaltime, din Europa;
- costul constructiei a fost de aproximativ 175 milioane euro;
- clădiri similare se mai află în Dubai (Infinity Tower, de 330 m, încă în construcție, până în 2009), Chicago (Fordham Spire, de 610 m, urmând să mai fie completată) și în Valencia (Torres de Calatrava - turnuri de 81, 78 [i 58 de etaje); Clădirile din Chicago și Valencia sunt proiectate tot de către Calatrava.
Ordinea și disciplina sunt păstrate de o poliție corectă și extrem de eficientă. Amenzile sunt foarte mari; o depășire de viteză, cu 10 km/h, este sancționată cu 2 600 de coroane (250 euro).
Munca reprezintă rațiunea lor de a fi. Toate cele frumoase și plăcute sunt făcute și întreținute cu efort și dăruire.
Paradoxal e că Suedia detine recordul în ce privs[te numărul mare al zilelor de concediu. Asta ar avea o explicatie in eficienta muncii și ordinea socială.
Mă așteptam să văd și în viața personală aceeași armonie, dar nu a fost asa. Excesele personale de tot felul sunt artificial tinute sub control și, deseori, răbufnesc. La sfârșit de săptămână se fac beții incredibile, la restaurante, în general, pentru ca, luni dimineața, petrecăreții să-și ia concediu medical sau, dacă pot, să se ducă la muncă.
Am participat, în luna august, la sărbătoarea “Zilele orașului”. S-a cântat, s-a dansat, s-a mâncat, dar cel mai mult s-a băut.
Piața Carl Gustav era, spre dimineață, înnecată în gunoaie. Curățenia a început imediat și, în scurt timp, oamenii și mașinile au redat orașului aspectul curat și plăcut. Totul a reintrat în ritmul lent, constant, obișnuit...
Vazând acest mod de a fi, am căutat să înțeleg în ce cred acești oameni, ce-i motivează.
Suedia este o țară protestantă (90%). Cel mai simplu a fost să întreb un localnic cu care mă împrietenisem. Răspunsul său m-a derutat... 
Ei cred în flori, pomi, natură, viață în general. Biserica este considerată o instituție depășită.
Imaginea asupra acestei țări s-a mai limpezit când am început să cunosc mai bine oamenii. Ei adoră natura, dar neglijează sufletul. Aspectele spirituale ale ființei sunt complet ignorate. Este un popor naiv și îmbătrânit, obișnuit cu traiul bun. Au ales bunăstarea materială, munca eficientă și nu a mai rămas nimic pentru adevărurile sufletului, pentru înțelegerea profundă a darului vieții.
Aș putea spune că este atât de bine în această țară, încât te cuprinde un fel de lene intelectuală
Într-o duminică când nu prea aveam ce face, m-am dus să vizitez cimitirul orașului. Alt loc cu mai multe flori viu colorate și spații mai îngrijite cu greu poți găsi. M-am așezat pe o bancă, am scos din rucsac o carte și am început să citesc. 
Pe alee se plimbau tineri și vârstnici, pe jos sau cu bicicleta; majoritatea aveau căști la urechi și ascultau, concetrați, muzică sau cărți electronice. Pentru că mulți făceau jogging sau alergau, mi-am lăsat bagajul pe bancă și am început să alerg, și eu, printre morminte, așa cum eram, încălțat cu pantofii de oraș. 

Niciun comentariu:

Vezi calendarul aztec pentru ziua in curs