Vindecarea bolilor la sfârșit de veac 19

Învățătorul din Bistricioara, în chestionarul înaintat revizoratului școlar Neamț din 1897, arată că amețeala se trata prin rugăciuni, bolile zmeilor cu zmeoaică zburătoare și odolean. Cât privește bolile din blesteme, ele ”se prind atunci când blestemă părinții pe copii, când omul este vinovat și mai ales dacă se blestemă sâmbăta și marțea.”
Bolile provente din ”voința sau din pedeapsa lui Dumnezeu și a Maicii Domnului sunt holera, anghina, ciuma și tot felul de boli grabnice”, iar ca boli molipsitoare enumeră anghina, holera, ciuma, tifosul. O parte din boli erau vindecate de babe doftoroaie, vraci, vrăjitori, cu ” țiglă sau frigare făcută de 7 ferari, se vâră în foc și după ce s-a înroșit se vâră în apă neîncepută, cu care se spală oamenii care suferă acele boli.”
Unele boli se lecuiesc cu următoarele buruieni: cârligâțică, potarcă, lumânărică, săcărică, pentru vătămătură (hernie) și toate bolile de stomac, iar pentru diferite tăeturi - cu pătlagină, pojarniță și fierea pământului.
Cârligățica, potroaca și săcărica se pun în rachiu, pojarnița se pune în untdelemn și se prepară ceea ce se numește unt de pojarniță, iar ferea pănântului și pătlagina prin punerea frunzelor pe rană.”
Pentru tratarea bolilor se făceau și scăldători cu strob de fân, poala sfintei Marii și cătușnica.
Cât privește alifiile folosite, se preparau din frunză de tutun, seu de oaie sau de vacă, piatră vînătă, pentru bube dulci.
Din salcie se prepară o băutură cu vin și apă sau rachiu. Se foloseau aceste băuturi pentru cel perit, adică dureri de gât și nas, pentru reumatism la picioare sau mâini și pentru slăbiciunea generală a corpului.
Cei ce se tratau trebuiau să nu mânânce acru, sărat pipărat și să nu consume alcool.
Mai era și așa-numita tratare cu anumite animale.
Se consemna ”căței la os frânt, broasca la anghine, păianjeni la bășica cea rea și tăieturi, melci la vătămătură, grăsime de urs pentru spăriet, reumatism și pentru îngrășarea copiilor slăbănogi.
Toate aceste doctorii, se menționează în chestionarul amintit, se iau dimineața, cât trebuie, o dată.
Se mai făceau și plasturi din ceapă, sare, sopon, untdelemn, spirt pentru frânturi de oase și scrînteturi, iar pentru răni se lua tămâie albă, sacâz, rășină albă, seu de oaie și seu de vacă și ceară.” Pentru vărsături se folosoeau apă călduță, pentru transpirație -ceai de soc, de romaniță, de tei. Bolnavul nu mănâncă sărat, pipărat, acru, ci numai apă rece.
(Din revista VIAȚA nr. 4, 1995)

Unguent cu tătăneasă, pentru răni și fracturi

Unguentul cu tătăneasă este o alternativa ieftină la produsele scumpe prim-ajutor, fiind o planta cunoscută pentru  proprietăţile sale de vindecare tradiţionale - de a vindeca fracturi, arsuri si alte rani externe.
Consumul de tătaneasa a fost limitat, din cauza hepatotoxicității acesteia, dar încă se utilizează în tot felul de produse pentru îngrijirea pielii.
Faceți această reţetă rapidă şi uşoară.
Veţi avea nevoie de:
Ulei de măsline - 2 căni
frunze de tătăneasă - 2 linguri, proaspete, sau numai o lingură în cazul în care frunzele sunt uscate
Flori de Lavandă - 2 linguri de frunze proaspete sau jumătate de măsură de frunze uscate
Flori de gălbenele- 2 linguri sau jumătate de măsură, în cazul frunzelor uscate
Ceară de albine - 1 / 2 ceașcă
Utilizaţi o oală cu fund dublu, pentru a încălzi uşor uleiul de măsline, împreună cu ierburile - aproximativ o jumătate de oră, amestecând la intervale regulate.
Luați amestecul de pe aragaz si strecurați-l cu ajutorul unui filtru.
Apoi se topește ceara de albine şi se adaugă la acest ulei. Se amestecă.
Se toarnă în containere de depozitare corespunzătoare, cum ar fi borcane de sticlă sau cutii.
Etichetați borcanele cu balsam de tataneasa şi scrieți și data preparării.

În acest fel se pot face și alte unguente, cu alte plante și cu alt fel de ulei sau cu untură.

Studii privind îmbătrânirea prematură și bolile cardiace

Oamenii de stiinta au descoperit cum se pot reduce îmbătrânirea prematură și bolile de inima (cauzate de distrofie musculara), prin reducerea nivelului unei proteine ​​numite SUN1. 

Aceasta cercetare a fost realizată de Institutul de Biologie Medicală (IMB), în colaborare cu Institutul National de Alergii si Boli Infectioase din Statele Unite şi Institutul de Medicină Celulară din Taiwan. Descoperirile lor au fost publicate în revista ştiinţifică de prestigiu Cell  şi oferă o perspectivă interesantă în dezvoltarea de noi metode de a trata îmbătrânirea prematură şi bolile de inima. 
Copiii cu progerie (simptomul îmbătrânirii premature), în cea mai mare parte mor în primii ani de adolescenta, de atac de cord sau accident vascular cerebral. Persoanele cu distrofie musculara (AD-EDMD) sufera de slăbiciune musculară şi de cardiomiopatie, un tip de boală de inimă care slabeste si mareste muschiul inimii, ceea ce face dificilă pomparea sângelui şi conduce la insuficienta cardiaca. 

Ambele boli sunt cauzate de mutatii ale Lamin A, o proteină din membrana ce inconjoara nucleul unei celule. SUN1 este o proteina din membrana nucleară interioară, dar nu au existat studii anterioare pentru a arăta modul în care interacţionează cu proteinele Lamin. 
Oamenii de stiinta au vrut sa investigheze daca SUN1 are vreo implicare în bolile cauzate de mutatii ale Lamin A și SUN1. Prin inactivarea SUN1 şi reducerea SUN1, oamenii de stiinta au observat că durata de viaţă pentru progerie şi AD-EDMD s-a dublat şi respectiv triplat. 
"Noi de fapt, ne aşteptam ca reducerea de Sun1 să înrăutăţească bolile  şi să ducă la  moarte mai repede, dar, surprinzator, am observat contrariul. ", a declarat Abdul Rafidah Mutalif, unul dintre principalii autori ai acestei lucrări. 
Prof. Colin Stewart, Investigator la IMB, a spus că  "în special, muşchiul inimii la soareci a fost restaurat la funcţionarea normală – aproape - şi funcţia cardiacă s-a îmbunătăţit, atunci când nivelurile de SUN1 au fost reduse. Mutatiile in Lamin A sunt frecvent raportate ca o cauză a bolilor de inima, mai ales în caz de cardiomiopatii ereditare. Acest lucru deschide posibilitatea ca reducerea de SUN1 să ajute în alte forme de boli de inima. Suntem foarte încântaţi de această descoperire şi aşteptăm cu nerăbdare să continue realizarea acestor studii care ar putea duce la dezvoltarea de noi tratamente pentru bolile de inima. " 

Ceai pentru răceli și gripe

 Echinancea este utilizată pentru a stimula sistemul imunitar, ajuta la vindecare si reduce inflamațiile.
Cătușnica provoacă transpiraţie, reduce febra şi relaxează.
Proprietăţile astringente ale cozii soricelului o fac excelentă pentru a scăpa de febra si infecții, de raceli, gripă, tuse şi de gât iritat.
Roinița conţine componente antivirale, bune pentru combaterea răcelii și gripei și este, de asemenea, foarte relaxantă.

Ingrediente:
1 lingură de rădăcină de Echinacea
1 lingură de frunze de mentă
1 lingură de cătușnică -  Nepeta cataria, frunze
1 lingură de coada soricelului
1 lingură de frunze de Roiniță
+
Miere
Lămâie

Se pun o cană de apă şi aproximativ 1/4 de linguriţă de Echinacea, într-o oală, şi se fierb la foc mic, acoperit, timp de 20 de minute.  
Combină celelalte ierburi şi adaugă aproximativ 1 linguriţă de amestec în oală. Completează cantitatea de apă evaporată cu alta.
Se amestecă bine, se ia de pe foc, se acoperă şi se lasă 10 minute.

Ceaiul Essiac

Ceaiul Essiac a fost inventat de către o asistentă medicală canadiană pe nume Rene M. Caisse, care a numit formula cu numele său de familie, scris invers.
Născută în 1888, Rene Caisse a promovat utilizarea ceaiului la pacienții cu cancer, până la moartea sa, în 1978, la vârsta de nouăzeci de ani.
Cura Rene Caisse a fost folosită pe persoane cu cancer de prostată, cancer de vezicăa urinară avansat, cancer de sân avansat, care au intrat în remisie.

Compozitia 
O versiune a acestui ceai conţine doar patru plante: rădăcina de brusture, rădăcina de rubarbă, scoarţă de ulm alunecos şi măcrişul oilor.
O altă versiune are adaugat armurariu, varec, trifoi roşu şi măcriș.
Formula Essiac poate fi sub formă de ceai, capsule şi chiar extracte.
Eficacitatea sa poate fi explicată parţial prin caracteristicile de lupta împotriva cancerului a ierburilor respective. Trifoiul roșu are compuși care conţin estrogen, rădăcina de brusture reduce rata la care se resoarbe estrogenul în sânge, după ce a fost procesat de către ficat. Emodinul găsit în rădăcina de rubarbă îmbunătăţeşte rata de vindecare, după chimioterapia convenţională, în special după Adriamycin, Platinol, Rubex şi Taxol. Emodinul găsit în măcrişul ovinelor este eficient, cel puţin în studii de laborator, împotriva leucemiei.
Un raport din august 2004, a Jurnalului de Medicină Complementară și Alternativă, sugerează că cel mai mare beneficiu al  Essiac poate fi găsit în tratarea cancerului de prostată.
Un sondaj al clinicii Mayo a constatat că aproape 10% din totalul persoanelor cu cancer pot lua ceaiul Essiac.
Essiac are un gust uşor şi plăcut, dar unele din plante pot agrava anumite afecţiuni pre-existente.

Proprietăti:
~ Consolidarea sistemului imunitar
~ Imbunatățește pofta de mâncare
~ Alină durerea
~ Micșorează tumorile
~ Îmbunătăţirea somnului
~ Prelungește durata de viață
~ Creşterea  energiei
- Stare generală de bine
~ Reduce efectele secundare ale tratamentelor de chimioterapie și radiații

Măsuri de precauţie: 
 Niciodată nu injectaţi Essiac.
Rădăcina de rubarbă şi măcrişul conţin concentraţii mari de acid oxalic, astfel încât Essiac ar trebui evitat de către persoanele care au pietre la rinichi.
Rădăcina de rubarbă este un laxativ care trebuie evitat de persoanele care au orice fel de obstrucţie intestinală.
Essiac trebuie să fie luat pe stomacul gol; greaţa şi indigestia pot să apară dacă este utilizat pe stomacul plin.
Diaree şi disconfort gastro-intestinal - pot să apară din cauza efectelor laxative ale Essiac.
Urinare frecventă - poate să apară.
Datorită procesului de detoxifiere, se bea apă multă, ce ajută organismul la eliminarea toxinelor.
Unele persoane pot fi alergice la unul sau mai multe plante din formulă.
O doză mică este recomandată.
Nu se cunosc interacţiuni între medicamente și Essiac.
Cu toate acestea, este recomandat să consulte un medic înainte de a folosi Essiac, pentru orice boală.