Cine suntem

Acum mai bine de 10 ani, la Piatra Neamt, a apãrut, vreme de 2 ani, publicatia “Viata” - revistã consacratã evidentierii puterilor leacurilor naturale si credintei crestine. 
 Chiar de la început, “Viata” s-a dovedit interesantã si deopotrivã utilã publicului cititor. Asta, pur si simplu, pentru cã: “Nu dorim sã fim altceva decât o pledoarie pentru sãnãtate si viatã lungã si tihnitã, aspiratie care se poate împlini numai prin apropierea tot mai intimã de naturã si cu ajutorul bunului si eternului Dumnezeu." Este si ceea ce scrie pe frontispiciul revistei, devizã extrasã din Cartea Cãrtilor: " Si Dumnezeu a zis: iatã cã v-am dat orice plantã, aceasta este hrana voastrã.”  Aceasta era luarea-aminte a fondatorului revistei “Viata”, reputatul ziarist Ion Boghian. Pe parcursul anilor 1995 si 1996, revista si-a sporit, asa cum era firesc, noi cititori, precum si colaboratori de prestigiu. “Viata” a fost slujitã de dr. în farmacie Ovidiu Bojor, Elena Nitã Ibrian, Stefan Nãstac, dr. Ioan Sîrbu, Ghe. Popescu, farm. Floretina Vîgãi, Alexandru Cojocaru, dr. Dan Vlad Filimon, ziaristul Constantin Cucu, Gheorghe Radu, Ion Cârnu si multi altii. De bunã seamã, revista s-a remarcat si prin dialogul permanent si apropiat cu cititorii, oameni care au continuat sã contacteze redactia mult timp dupã încetarea aparitiei publicatiei. Asta pentru cã, foarte multi, încã nu aflaserã cã Ion Boghian, fondatorul si editorul revistei “Viata”, fusese chemat înainte de vreme de Domnul...Da, anii au trecut, iar cititorii fideli au continuat sã-l caute, la telefon. Nu cititorii altor ziare la care a lucrat Ion Boghian, ci numai cei “cotropiti” de revista “Viata”. Acum - pentru cã asa e viata, nu? - revista “Viata” merge înainte. Viata merge mai departe! Interesul deosebit al cititorilor fatã de tematica abordatã de revistã si memoria tatãlui meu mã obligã sã-i continui munca. Desigur, cu ajutorul celor apropiati, al colaboratorilor si cititorilor mai vechi si mai noi si al vesnicului bunul Dumnezeu. Ne propunem sã pãstrãm, în rândurile acestei publicatii, o atitudine responsabilã fatã de medicina alopatã si cea complementarã, ale cãrei rãdãcini se aflã în medicina veche, traditionalã. Considerãm cã ambele trebuie privite cu consideratie, fãrã prejudecãti. Importantã este pãstrarea constantã a bunului simt, a echilibrului. Un echilibru între nou si vechi, între corp si suflet, între stiintã si traditie. Mai ales, sã nu alunecãm în panta ce atrage astfel de publicatii, care devin ori prea elitiste sau, dimpotrivã, cad în capcana credulitãtii, respingând tot ce apartine stiintei. Astfel de tendinte, deloc rare, plaseazã, de ani buni, medicina alopatã si cea traditionalã în douã tabere opuse, exclusiviste. Ori, astfel de exagerãri ce se nasc din prejudecãti si îndârjiri absurde denatureazã adevãrul. Cãci medicina alopatã a utilizat - si foloseste si în prezent - plante medicinale, acestea fiind baza multor medicamente si tratamente. Pe de altã parte, medicina naturalã este deosebit de eficientã în preventia celor mai multe boli, prin impunerea unui stil de viatã sãnãtos, în perfectã armonie cu natura. Sã nu uitãm însã cã rezolvarea problemelor mari de sãnãtate apartine aproape exclusiv medicinei alopate. Orice exagerare, într-o directie sau alta, este pãguboasã si, din pãcate, prea des întâlnitã. “Mãsura la toate, cea mai bunã dreptate”- spune un proverb românesc. Dacã vom reusi sã-l respectãm si dacã vã vom fi de folos, cu sfaturile noastre, ne vom simti cu adevãrat împliniti.      Diana BOGHIAN